Pădurea speculanţilor
A fost nevoie de o campanie electorală cu dezvăluiri din partea politicienilor ce vizau şefia oraşului şi a judeţului pentru ca orădenii şi bihorenii să afle, chiar din gura acestora, o mică parte despre afacerile dubioase făcute în ultimii patru ani cu averea publică.
Una dintre ele a fost complet pusă sub tăcere, deşi miza este cel mai valoros şi întins teren din vecinătatea Oradiei: pădurea de 10 hectare dintre Felix şi Hidişelu de Jos, cea care, timp de 6 decenii, a adăpostit unul din cele mai mari depozite de muniţie. Şi care, într-o discreţie similară celei mafiote, a fost aproape dăruită de Primăria Sânmartin unei firme ai cărei patroni reali nu pot fi identificaţi, sediul acesteia fiind undeva prin Marea Britanie. Totul, cu largul concurs al primarului Lucian Popuş şi al fostului vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ştefan Seremi, cunoscuţi ca adevăraţi stăpâni ai comunei Sânmartin.
Generozitate de la Guvern
Afacerea vânzării pădurii de la Hidişel a început, ca orice ”tun”, cu o informaţie pe care o ştiau doar politicienii aflaţi în fruntea bucatelor. Era în 2005 când, România fiind membră NATO, unităţile militare aflate în apropierea graniţelor vestice trebuiau desfiinţate, iar patrimoniul lor transferat de la Ministerul Apărării Naţionale (MApN) la consiliile judeţene. Aşa urma să se întâmple şi cu depozitul de muniţii din pădurea de la Hidişel, pe care Guvernul se pregătea să-l atribuie, gratuit, Consiliului Judeţean Bihor. La fel cum avea să se întâmple la Oradea cu activele altor unităţi militare, precum cele care au aparţinut grănicerilor, de pe Calea Aradului, sau de transmisiuni, motorizate şi infanterie, de pe fosta stradă a Armatei Române.
Pe vremea când soarta celor peste 10 hectare ale pădurii de la Hidişel nu era încă decisă, Radu Ţîrle era senator PD. Cu o lună în urmă, în campanie, candidând din partea PNL, el a venit cu o dezvăluire şocantă: ”Acum câţiva ani, am făcut lobby la Guvern pentru ca pădurea de la Hidişel să fie dată Primăriei Sânmartin, iar apoi am descoperit că primarul a vândut-o pe bani mărunţi, deşi motivul pentru care Primăria ceruse terenul era să stimuleze dezvoltarea locală”.
Să nu ajungă la Kiss!
Dezvăluirea lui Ţîrle a trecut neobservată, putând fi interpretată ca un mijloc prin care acesta dorea să-şi discrediteze adversarii politici. În cazul de faţă, pe candidatul PD-L la şefia CJ, Ştefan Seremi, cel care a ocupat timp de două mandate funcţia de preşedinte al Consiliului, iar în alte două pe cea de vicepreşedinte.
BIHOREANUL este singura publicaţie care şi-a amintit spusele lui Ţîrle şi a considerat că amănuntele afacerii trebuie aduse la lumină. ”Conform cutumei, pădurea ar fi ajuns prin Hotărâre de Guvern la Consiliul Judeţean. Dar domnul Ştefan Seremi, cu care pe atunci eram coleg în PD Bihor, m-a convins că, decât să ajungă la Kiss (fostul preşedinte CJ - n.r.), era mult mai bine să fie dată Primăriei din Sânmartin, care urma să pună terenul la bătaie şi, în asociere cu investitori privaţi, să dezvolte acolo un aquapark”, a explicat Ţîrle. Adăugând că, după lobby-ul făcut la Guvern şi transferarea pădurii la Sânmartin, în loc să pornească proiectul de dezvoltare, Primăria comunei a vândut terenul, cu un milion de euro, unei firme care, la doar două săptămâni după cumpărare, l-a şi pus în vânzare. ”De bună-credinţă fiind, nu mi-am imaginat că povestea cu proiectul a fost un paravan pentru a îmbogăţi o firmă privată despre care nimeni nu ştie nimic”, a mai adăugat Ţîrle.
Integral in Bihoreanul
|
  
|